Piticii!

Cine nu a tinut un pitic in brate acela nu este copil adevarat! Piticul trebue sa ti-l tii aproape caci te binedispune! Piticul are barba stufoasa, caciula cu mot rosu , burtica vesela
si cunoaste o gramada de trucuri din lumea spiridusilor care folosesc pentru a starni zambete si in lumea oamanilor mari.
Cred ca Alessia invata de la pitici diverse lucruri, cum sa te descurci cand esti mic in aglomeratie, cum sa stai pe o banca daca nu ajungi cu funduletul, cum sa mergi mai repede ca sa para ca ai pasul mai mare, cum sa porti caciula ca sa intoarca lumea capul dupa tine, cum sa ceri ceva cand nu ajungi sa apuci singurica cu manutele…...Comunicarea dintre ei este foarte intensa! Si toate astea se intampla cu niste pitici de plastic din Selgross,altii mai mici de acasa din setul cu Alba ca Zapada si ultimii dar nu mai putin importanti unii dintr-o carte cu povesti ilustrata.
Alessia este innebunita dupa pitici si, in cazul in care piticii ar fi fost vii, banuiesc ca nu m-as mai fi oprit sa-i dau in leagan, in balansoar, sa-i plimb cu barca, sa le pieptan barbile, sa-i duc la circ si la gradina zoologica, sa le citesc povesti etc Caci Alessia iubeste tare mult piticiiiiiii!

Tuburile – o bucurie cat inima copiilor!

Cat de putin inseamna atat de mult! Un spatiu de joaca de aproximativ 25 mp, amenajat la subsolul Mallului Vitan, strange in interiorul sau zilnic foarte multi copii. Sistemul de tuburi si plasa sub forma de labirint, pe doua nivele este pentru toti copiii cea mai mare bucurie. Si asta pentru ca datorita miscarii nivelul de energie este mare, datorita sistemelor de comunicare copiii invata sa se joace, sa relationeze, sa se ajute, sa schimbe intre ei experiente.

Cine vrea sa obtina un copil activ in cateva clipe trebuie doar sa ajunga aici. Copilul vede de la distanta uriasul sistem si isi grabeste pasii catre el, cere sa fie descaltat si apoi odata ce este asezat in zona de bile se arunca in ele si intra in ritmul celorlalati copii. Cauta sa vada cum poate continua aventura si atunci se strecoara prin deschizaturi si trece dintr-un compartiment in altul pentru ca la final sa o ia de la capat.

Labirintul tuburilor este asisderea expeditiilor, forma ideala de cunoastere si traseul propus este pe principiul parcurge si descopera ! Acestea sunt forme ideale de mentinere a entuziasmului si motivatiei. Mai poti intalni aici cercetarea cu ajutorul imaginatiei, testarea increderii in puterea lor de zbura, de a fi supermani, si exercitii de intelegere si interpretare adevarate atat pentru oameni cat si pentru copii……

Un prieten, pictor, ii picteaza fetitei lui, Ilinca, tuburile seara de seara atunci cand nu ajung la ele si, poate, si de aceea mie sistemul de tuburi mi se pare ca seamana cu o mare inima, mai ales ca este rosu, iar copiii miscandu-se in sus si in jos sunt ceea ce-i dau viata. Cand ma gandesc ca multi copii adorm cu ele in gand….

Am reusit sa-mi dau jos primul pampers singurica !! intamplata pe la un an

Momentele de studiu individual sunt adevarate comori. Se incepe de regula prin priviri date roata camerei in care parintii m-au asezat sa-i astept cumintica. Majoritatea ar incepe cu ceva de care esti absolut sigur, ceva ce ai mai facut, gen rasturnarea unui ghiveci cu flori, scormonirea intr-un sertar sau dezlipirea vreunui abtipild cu zane de pe perete. Eu nu procedez insa asa !

Eu sunt curioasa si chiar ma intrebam cand o sa vina ziua sa ma schimb singura de scutece. Zi de zi, de cateva ori pe parintii imi tot inlocuiesc scutecele. Dar de data asta am capatat suficienta indemanare sa pot sa dezlipesc ariciul sa ma schimb sigurica! Pentru ca am observat ca parintii mei se uita mereu in el am zis sa ma uit si eu asta inainte sa arunc pampersul peste bord, adica peste marginea patutului, cum fac si cu alte lucruri. Pentru ca manuta dreapta era mai libera am bagat-o cu curaj ca intr-un sac pana la fundul pampersului. Am intampinat o rezistenta moale, cu consistenta slaba si am apucat cu degetele mele puternice. Am ridicat si am dus repede la gurita sa vad despre ce este vorba. Pana sa ajunga manuta la gurita am stiut ca am mai pierdut ceva pe drum din pretiosul material si ca daca nu as fi fost rapida cu siguranta ca nu mai apucam sa bag nimic in gura. Insa rapiditatea este numele meu si iata-ma gata sa dezleg inca o enigma. Gust ciudat, nu am mai mancat asa ceva si un miros si mai ciudat ca de copil neschimbat, sa zicem!
Vai! Cand sa verific a doua oara proba recoltata intra mami vesela in camera. Vroia sa-mi faca un “bau!" cum imi face deobicei. Ii stralucesc ochii, rade jucaus si apoi se opreste brusc cand ma vede fara pampers si acoperita cu substanta cleioasa de care v-am vorbit mai devreme.

Mami parea panicata si imediat m-a dus la baita unde a pus dusul pe mine. Vai ce mi-a placut! Eu iubesc apa la nebunie si daca asa trebuie sa procedez ca sa fac baita abia astept! Se pare ca in pampers este o substanta care declanseaza baita instantanee. Si mami parea fericita ca am facut asta, mai ales dupa baita cand se uita numai la mine si nu se mai putea opri din ras. Sunt convinsa ca i-am facut si ei o bucurie! Era numai un zambet si i-a spus imediat si lui tati. Se pare ca in sfarsit sunt un copil cuminte si le fac bucurii parintilor mei!

Disparitii suspecte! Vinovatul in imagine

Alessia ne ajuta in gopsodarie.Este foarte adevarat cand gasesti scris in carti ca un copil face exact ceea ce vede la parinti. Cu unele mici adaptari insa! A vazut-o pe mami ca introduce in masina de spalat haine si a considerat de datoria ei sa incerce acelasi lucru dar cu fructe. Si nu doar cat consumi o data , un fruct, ci intreaga fructiera. In jur de 1kg si ceva de fructe au fost duse pe rand in cea mai desavirsita liniste la “locul lor” Exact cum cucul isi plaseaza ouale in alte cuibuiri asa au ajuns la noi portocalele si lamaiile in masina de spalat. Lucruri pe care nu esti obisnuit sa le asociezi in vreun fel se combina acum intr-un mod cat se poate de imprevizibil. In aceesai nota si in aceeazi zi Alessia si-a dus bentita roz, cumparata special pentru o petrecere, asortata la rochita, la gunoi. Suspiciuni intre parinti ca unul dintre noi nu mai stie ce face si pe unde pune lucrurile au fost marul discordiei in ziua respectiva! Intre timp Alessia linistita ca un copil cuminte! Am mers la petrecere fara bentita si cazul fusese clasat ca si OZN-urile, pierdut in casa fara urme, numai ca am ajuns din intamplare sa pun ceva la gunoi si undeva Top of the list era bentita roz! Ne-am amuzat de intamplare si de atunci cand ceva dispare fara vreo explicatie ne gandim la Alessia, factorul necunoscut din ecuatie!

Acum urmarim livrarile de genul acesta cu mare curiozitate. De multe ori procesul contine ambele faze, inclusiv cea de intoarcere! A disparut cardul Hollywood Multiplex.. aparut cardul cam duppa o luna. Si asta fara sa stim vreodata unde a fost, desi precizez ca am facut curatenie si ordine in casa in perioada respectiva! Asadar aveti grija unde tineti actele casei, cheile de la masina si pampersii mudari. Pot sa apara unde nu te astepti!

Petrecerea sugarilor! - datata 7 sept 2005

De curand bebe, Alessia, 2 luni si jumatate a fost invitata la ziua lui nasu, Mihaita, un an de zile., in continuare sugar. Au mai participat doi prieteni apropiati, din cartier, Alex de 8 luni si Alesia de 5 luni. A lipsit un prieten comun, Stefan, 3luni, plecat in Germania cu parintii. Pentru ca atmosfera sa fie degajata si relaxata au servit toti cate 200 mililitri lapte si au schimbat cateva semne si inganari de bebelus. Apoi pe masura ce s-au schimbat si pampersii atmosfera a devenit mai vesela. S-au schimbat zambete, jucarii unde era cazul., pozitia in portbebe acolo unde nu mai atata se putea face si foarte multi au dansat cat i-au tinut picioarele pe cei mari care-i tineau in brate.
S-a trecut apoi la program specializat: bebele de un an, Mihaita, a facut o cursa de masini urmata de o cursa de-a buselea pe suprafata combinata gresie +parchet. Cursa a fost stransa si la viraje ai fi fost tentat sa crezi ca se poate rasturna dar aderenta buna si centrul de greutate jos il faceau sa dispara repede dupa colt si sa apara la fel de surpinzator din vreo debara. Pentru ca totusi este cel mai mare din grup s-a ridicat si a mers si in picioare pentru a le arata si celor mai mici ca mersul in pozitie verticala este o chestie magica, de circ in care trebuie sa ai grija cum misti fundul dar si cum tii capul cand te apropii de podea.
Bebelusii ceilalti au avut program de bar. S-au asezat confortabil pe scaunele sub forma de picior de mama si au tras fara pai si fara lamaie din biberoane si din “sursa vietii”. Nu-mi vine alt eufemism mai bun…
Jocul cu echilibrul si giumbuslucurile au farmecul lor si la oamenii mari dar aici sunt de-a dreptul spontane si imprevizibile. Daca vrei sa vezi un avion greu decoland si aterizand in elice, nimic mai simplu, se urca un bebe pe canapea si de acolo isi deschide bratele si isi ia zborul. Pentru ca nu stie de gravitatie sta mai mult in aer dar totusi pana la urma scenariu de atrizare fortata incepe, mai intai elicea se opreste, capul avoinului se indreapta catre podea si in final se aude socul impactului cu solul pentru ca trenul de aterizare nu a fost scos la timp. Incep operatiunile de salvare, se strang parintii, ridica avionul, aranjeaza elicea, curata aripioarele, refac fuselajul daca este gaurit si gata ………….avionul este bun pentru alt zbor.
Si pentru ca si sugarii au si parinti, care mai si obosesc, petrecerea s-a terminat cu tort si sampanie. In tort a fost infipt un magic 1 - La multin ani, Mihaita! - de la varsta de un an, reprezentand poate cea mai frumoasa perioada pentru parinti si bebe, clipe de nastere, crestere si cunoastere.

Cautarea lui Rudolf!

Nu este un film politist dar suspansul si metoda urmaririi se apropie de atomsfera din filmele politiste. Urmaritul si urmaritorul o sa intelegeti imediat cine sunt!
Urmaritul este Rudolf, un ren de jucarie, ce este drept, foarte dragut care canta si danseza de dimensiuni aproximative: inaltime

30 cm pana in varful coarnelor in pozitie sezand, cu circumferinta in zona abdomenului de 25 cm ! Urmaritorul Alessia, copil un an si 5 luni!

Care este contextul evenimentelor? Acest Rudolf si clonele sale umpleau rafturile Selgros si Diverta la sfarsitul anului trecut. Cum era de asteptat, Alessia, copilul, era cea mai fericita cand dadea mana cu Rudolfii din zonele mentionate. Precizez ca atunci cand strangi usor labuta renilor ei incep sa cante si sa danseze. Asadar ori de cate ori intram in cele doua locatii copilul se ducea sageata catre Rudolfi si cantand la la la la ........dadea mana cu toti renisorii, de multe ori si cu alte animale cantatoare aflate in zona.. In toata perioada sarbatorilor acest ritual s-a intamplat de cateva ori astfel incat fara sa stim noi, parintii, s-a creat o legatura puternica intre copil si ren. Ca urmare in momentul in care Rudolfii au luat drumul catre alte case si au inceput sa se rareasca a fost destul de greu sa mai gasim cativa. Astfel ca acum lucrurile nu mai stateau ca la inceput si trebuia sa cautam, sa scotocim chiar la raionul de jucarii, undeva in spate, spre deosebire de inceput cand erau numerosi si erau la intrare. In felul acestaam ajuns sa facem lucruri care semanau cu o operatiune de salvare astfele incat intr-o seara cautand si scotocind am mai gasit doua exemplare din care unuia dintre ei ne-am hotarat sa-i oferim viata mai lunga si mai fericita, adica un loc langa Alessia si baterii noi cand va obosi. Acum lucrurile pareau intrate pe fagasul normal si renul canta de bucurie ori de cate ori Alessia il lua de manuta. Pentru a consfinti legatura speciala dintre ei au petrecut impreuna seara de revelion, mai mult dupa miezul noptii, cand am lasat copilul la bunici si cand Rudolf a cantat neincetat , mai ales la inceputul noptii cand pentru a se alinta si a-si acompania cantecul de leagan Alessia l-a prins pe micut de manuta si nu i-a mai dat drumul. Pentru cine nu este obisnuit cu Rudolf pot sa va spun ca este destul de greu sa incerci sa dormi pe muzica lui!
Si ptr bunici a fost la fel de greu si in felul acesta au reusit sa prinda foarte mult din noaptea frumoasa dintre ani fara sa inchida un ochi! Ca detaliu tehnic copilul se poate alinta si strange de manuta animalutul si in somn.Asadar acum il avea pe Rudolf si ma asteptam ca la intrare in magazine Alessia sa fie ceva mai linistita in privinta lui. Numai ca dupa Anul Nou am intrat in Diverta unde nu mai era nici un Rudolf nici la raft, nici la raion, nici la obiecte defecte, nu mai era nici unul….. pot sa spun ca ar fi fost bines a fie macar unul pentru ca fara sa exagerez l-a cautat in Diverta aproximativ 15 min cantand la la la la …….Desi nu am fost evacuati pentru tulburarea linistii pot sa va spun ca jocul pe care l-am creat in mintea copilului cu Rudolf care este undeva intr-un raft si astepata sa fie cautat a fost interesant. Atat de interesant incat copilul il cauta acum neincetat…
dar ca toate lucrurile sper sa treaca si aceasta intamplare….Gresit!!! Obesesia prezentei lui Rudolf continua! Ce scriu acum s-a intamplat ulterior redactarii. La un moment dat spre sera chiar inainte de culcare bateriile lui Rudolf s-au terminat si Rudolf gajiia, intrase in vrie. In acel moment aveam putin treaba pe calculator. A trebuit sa las totul balta si sa ma port exact ca echipele de interventie. Am scos repede bateriile, am scos din burta unei masinute unele mai bune si l-am repornit pe Rudolf. M-am simtit ca mecanicul personal de la limuzinele scumpe care tb sa insoteasca permanent masina. Sunt mecanic de Rudolf si cred ca o sa exersez schimbarea bateriilor ptr ca de data asta mi-a luat foarte mult, aprox 2 min. Trebuie sa reduc timpul la 3o de secunde.

Ruperea turtei, ultimul episod din jurnalul unui bebe

Traditiile trebuiesc respectate pentru ca ele, am convingerea, au si valoare emotionala dar si valori practice. Implinirea unui an coincide cu incheierea perioadei in care copilul este cel mai sensibil la imbolnaviri si la capriciile mediului in care creste dar si cu inceperea perioadei de dezvoltare accelerata a creierului. Odata cu implinirea unui an procesul de invatare, de vorbit, de joaca, de constientizare a ceea ce face trece printr-un salt exponential. De aceea incheierea acestei perioade trebuie sarbatorita intr-un fel, iar la noi la romani exista ruperea turtei. Obiceiul vine incarcat de urari si promisiuni! Copilul isi alege de pe tava cateva obiecte si alegerea lor este o decizie care apartine numai copilului.La prima vedere asa pare ! Din experienta mea, am incercat in joaca inainte, copilul va lua ce este mai colorat si mai inalt de pe tava. Asa ca puteti aseza lucrurile asa cum doriti. Destinul este pe jumatate chestie aleatoare, jocul intamplarii, si pe jumatate modul in care-ti pregatesti lucrurile!
Traditia spune ca in viata sa copilul va fi atras de catre acele lucruri. Sper sa nu fiu acuzat ca ma bag deja in viata copilului pentru ca intradevar copilul a ales in final ce ne-am dorit si noi: un creion, un ruj si bani! erau asezate exact cum trebuie!
Desi jocul de-a turta este un imbold foarte puternic si intr-un fel o promisinue ca sorti favorabili o inconjoara pe Alessia suntem constienti ca munca de zi cu zi si atentia noastra permanenta pentru Alessia sunt determinante pentru dezvoltarea ei. Desigur sper sa ne bucuram si de circumstantele favorabile ale norocului!
Metodele noastre sunt pline de grija si in tot ceea ce facem cautam sa incurajam copilul sa fie cat mai activ, sa comunice cat mai mult cu alti copii si cu animalutele. Asta la partea ca la carte caci avem si metoda numarul doi, metoda mama natura. Sau cu alt nume: metoda experentiala care are avantajul ca schimbarea si intelegerea au loc in profunzime, dar si dezavantajul ca atunci cand iti vezi copilul mai cazand, mai lovinduse ti se face inima cat un purice. Conform teoriei experientiale expunerea copilului la situatii cat mai diverse si cat mai numeroase il va ajuta sa cunoasca mai bine lumea si sa-si puna mai multe intrebari, la care, singura sau cu ajutorul nostru sa gaseasca raspunsuri. Nu este rau si functioneaza. Pare salbatic dar copilul lasat liber sa exploreze lumea se simte foarte bine in ciuda unei zgarieturi sau doua. Incercati asta in parc, la restaurant, oriunde de fapt, in conditiile in care puteti interveni daca descopera prea multe in foarte scurt timp!
Pe parcursul zilei experienta dupa experienta Alessia colectioneaza nazdravanii unele mai interesante ca altele. Le voi reuni alaturi de alte intamplari hazlii in seria Intamplari cu poveste. Pot sa deconspir putin din prima intamplare: in timp ce era in tarcul ei singurica Alessia si-a dat pampersul jos imediat dupa ce facuse treaba mare…mami si cu tati au gasit un copil razand in funduletul gol… va las sa ghiciti ce avea pe fata si in manuta….

Japonezul este in vizita la noi, luna a 12-a

Limbajul si dexteritatea sunt punctele de lucru ale Alessiei in cea de a- 12-a luna. In ceea ce priveste limbajul sau mai exact sunetele pe care le scoate acestea sunt asemanatoare limbii japoneze. Este foarte diferit si foarte frumos fata de ce vobim nou curent in casa. Deja am indoieli cine invata de la cine pentru ca ne place foarte mult limba japoneza vorbita de ea. Cateodata vorbim si noi ca ea! In momentul in care ii facem si un mot in varful capului, stil samurai, este chiar papusica din insula!
Japonezii sunt recunoscuti pemtru migalozitatea si atentia la detalii! Asemenea si Alessia! Cateodata sta in tarc si studiaza jucariile cu atata atentie incat daca as afla ca studiaza pe ascuns carti de concentrare nu m-ar surprinde! Iar prin curajul sau este un adevarat samurai! Are acum o tehnica prin care ne convinge sa o asezam pe marginea spatarului de la canapea si sa se arunce de acolo in gol pana ajunge pe canapea. Sunt cativa centimetri buni si proportional ar fi cum am sari noi, adultii, de pe un gard mai inalt. Totul se intampla in cea mai mare siguranta dar as putea sa le incadrez la lucrurile pe care nu trebuie sa le faceti acasa!…………………………………………………………………………………………

Asa cum japonezele fac pasi mici in chimonouri asa si Alessia lasa urme fine ale pasillor ei. Cand am fost la mare am avut ocazia sa vad in nisip ce urme lasa! Mici urme apropiate unele de celelalte dar care erau atat de multe incat dupa un timp pasii mei pareau incojurati si singuri!……………………………………………………………………………………………

Japonezii fiind inconjurati de apa sunt mari iubitori de baite. Pe langa faptul ca iubim baita de seara acum avem si barcute gonflabile pe care le umplem cu apa si bilute si sa vezi aventuri si nazdravanii . Conform obiceiului ne pozam foarte des! Eu cu mamica parem un grup de turisti ce se inghesuie sa vada obiectivul turistic-Alessia:)!

Cand merge in parc Alessia se uita la aranjamentele florale si gradinile sint placerea noastra cea mai mare. Riscul de a face o ikebana, un aranjament floral cred ca este insa exclus!
Inca nu suntem suficienti de mari sa facem calculatoare si roboti dar modul in care Alessia se joaca in nisip, se da pe tobogan, in leagan au ceva din consecventa japonezilor. Vrea in parc in fiecare zi si exercitiile astea le repeta mereu pentru a le perfectiona. Deocamdata parintii hotarasc cand se termina joaca dar in curand cred ca Alessia va invata de la ceilalati copii cum sa zica: acum e ultima data! Pentru cine nu stie “ultima data” la un copil atunci cand este in parc insemana :mai stam inca o ora! Tot de la copii adunate si la lume date am auzit una si mai tare. Dupa ce zice copilul ca vrea ceva si tu vii cu acel ceva pentru a-l multumi el scoate un: te-am pacalit! Poznas si amuzant dar am auzit ca exagerata tehnica asta distruge calmul parintilor!
Indiferent ce are fiecare acasa japonez, chinez, delfin sau maimutica sunetele scoase acum ar trebui inregistarate ! Probabil mixate cred ca ar iesi si ceva muzica buna!
Din dictionar:Io-io, ata-a, aiaaa, aida, da-da, ba-ba etc
As compara mai departe de data asta cu Japonia si as spune ca perioada asta este un popas pe insula sunetelor inainte sa ajungem pe continentul cuvintelor unde ne intampina alte bucurii si alte pericole. Suntem printre parintii care asteapta primul cuvant pe langa mama, tata si baba, cu putin grija. Speram sa nu zica o prostie sau coca-cola !
La revedere si pe curand cu ultimul episod: ruperea turtei si tavita magica!

PS tot acum la 12 luni am fost din nou la mare si de data asta am intrat in apa si am stat la plaja:)

Anisipare, luna a 11-a

Dupa expresiile consacrate de amerizare si aterizare introducem cuvantul anisipare si se refera la faptul ca Alessia a aterizat pe nisip luna asta, pe plaja de la Mamaia. Chiar daca suntem foarte mici Alessia este la al doilea sezon la mare. Anul trecut, la o luna si jumatate, a fost pentru prima data. Dar daca anul trecut a stat numai pe sezlong si cu umbreluta, anul acesta a lasat deoparte manierele elegante si a coborat direct in nisip unde s-a impodobit din cap pana in picioare cu pretioasele fire de nisip.
Pe masura ce petrecem mai mult timp in preajma lucrurilor incepem sa le cunoastem din ce in ce mai bine De data asta suntem la a doua experienta la mare, pe plaja, si daca prima data ne-am uitat de la distanta acum facem corp comun cu nispul si nu mai exista delimitare clara intre copil si nisip. Este atat de fascinata de nisip incat isi pune si in cap si ne e teama sa nu se camufleze complet ca un mic cameleon. Lumea nisipului o preocupa atat de mult incat ne-am propus un obiectiv indraznet, un castel de nisip.
Alessia este inaintea inaltarii primului castel de nisip. Momentul cand lucrurile inca nu s-au intamplat dar sunt gata sa se intample sunt importante prin faptul ca acum creativitatea, indemanarea se formeaza. Alessia este la momentul in care invata sa aseze caramida, peste caramida, sau nisip peste nisip, pentru a face primul ei castel de nisip. Si sunt atatea momente haioase la cursurile de vara pentru micii constructori. Acum observa utilitatea apei, necesitatea materiei prime de calitate, decorurile scocilor care vor face castelul mai fumos, sensul utilajelor-lopatica, galetusa, nevoia unui consilier-parintii etc
Acum rupandu-ne putin de activitatea de constructie as putea spune filozofic:ce lucru frumos a fost inventat pentru a face legatura intre pamant si mare ! Sunt de parere ca genul acesta de legatura ar trebui sa existe intre multe lucruri si intre oameni. De asemenea sper ca Alessia sa aiba cat mai multe poze care sa faca legatura cu copilaria ei cand a fi mai mare. De aceea pozam ca sa avem!
Cred ca asa s-a realizat si facerea lumii. Cineva important , nu spun nume, seful nostru al tuturor statea pe plaja si a inceput si a facut la inceput o movilita mica de nisip. Si pentru ca i-a placut apoi a mai pus apa, a mai pus cine stie ce, dar in primul rand a apus suflet si a iesit omul. Jocul in nisip este creator de energie si inspiratie!
Nisipul pare sa-i creeze si Alessiei inspiratie si energie si as putea spune ca dorinta de a strange in maini nisipul declanseaza un domino al actiunilor pozitive. Asta ii va schimba strangerea de mana care va deveni mai fina. Daca ne va strange cu manuta mai fina noi o sa zimbim mai mult, daca o sa zimbim mai mult o sa fim mai fericiti. Daca noi o sa fim mai fericit cei de langa noi or sa fie mai fericiti. Ma opresc aici ca sa nu fac inconjorul planetei atat de repede………
Si cum este si normal a venit si sfarsitul zilei care nu stiu cum e la altii dar pentru noi a fost greu sa dezlipim copilul de plaja. Se crease un lipici intre ei si a trebuit sa luam nisip si acasa in pantofi pentru a fi siguri ca avem ceva din magia plajei permanent cu noi. Si acum in timp ce scriu ma uit la un vas de sticla plin cu nisip si cu scoici culese de la mare ca sa fiu sigur ca ma intorc cat pot de repede iar Alessia, pregatindu-se sa construiasca primul ei castel, va zambi la fasia de nisip ce ne ajuta sa alunecam frumos in mare.

Mersul nazdravan si dintisorul magic, luna a 10-a

Magia este specifica copiilor. Ei transforma lumea prin zambetul lor si prin puterea de a crede in povesti, in personaje de basm, in puterea parintilor, in frumusetea lumii si mai ales prin credinta in ei si asta se vede in curajul lor de a visa si de a-si trai viata. Spun deja vorbe mari dar este rodul monitorizarii piticilor prin parcuri cu ocazia iesirilor cu Alessia
Acum bagheta magica a ajuns si la noi si ne-a atins usor piciorusele si mergem. Alessia este un pitic cu mers echilibrat, foarte calm care-si aseaza tacticos picioarele unul in fata celuilalt si foarte rar se clatina sau accelereaza. Are in schimb opriri dese pentru a observa o gropa de nisip, un trecator, un catel sau orice altceva ce-i atrage atentia.
Eleganta hainutelor ei de bebe sunt prezentate altfel acum cand merge, cand se poate roti, cand face o linie dreapta de mai mult de 3-4 metri si mai ales cand costumasul este asortat cu niste pantofiori draguti cu fundita.
Mersul nazdravan este baza jocurilor viitoare si anticipez momentul in care o sa alerg dupa pitica sa-mi sfariie calcaiele. Deja vad prin parcuri parinti care stau si astepata un start imaginar, pregatiti sa urmareasca piticul inimos care fuge de langa ei in zig-zag, razand si veselindu-se de intamplarea urmaririi. De aceea mersul este o preocupare zilnica dar nu ne grabim pentru ca urmarirea va incepe intr-o zi si atunci, vai de mine !!, caci piticii alearga repede si se strecoara prin locuri pe unde nici cu gandul nu gandesti !
Mersul este si un element care ii creeaza pofta de mancare. Si daca pana acum nu manca grozav acum ori de cate ori facem miscare apetitul se schimba, rasul si bunadispozitia cresc. Asa ca cine face miscare cu copilul prinde trenul cu mult mai multe lucruri si stimuleaza inclusiv somnul ceea ce inseamna timp liber mai mult pentru parinti, care ca sa fim egoisti, mai au nevoie si de timp doar pentru ei.
Acum in a zecea luna mersul nazdravan este insotit de dintisorul magic, primul ei dintisor aparut acum o saptamana care a fost asteptat ca un oaspete de seama. Ne uitam dupa el de ceva timp si chiar daca nu facusem o obsesie pentru el sau nu incepusem sa pariem pe el aveam totusi o grija deosebita sa vedem cum isi anunta sosirea. Intr-o zi dupa baita tati a vazut dintisorul sclipind si din momentul acela am inteles ca este pregatita pentru poza de pasaport. Pentru ca , nu-i asa !?, ar fi fost pacat sa-i fac poze oficiale fara detalii personale sugestive cum sunt dintii, ma rog, dintisorul.Dintisorul este acum iesit doar pe jumatate si cresterea lui este monitorizata atent si ii asteptam pe fratiorii lui!
Acum prin mers si prin dintisori avem deja o fetita. Usor, usor ii zicem la revedere la bebe, nu si la scutece, si fetita dragalasa ne anunta continuarea povestii. Povestea unui embrion devenit nou-nascut si a unui nou-nascut devenit bebe continua cu transformarea unui bebe in fetita cu mers nazdravan si dintisor magic. Si pentru ca magia este intrerupta de nevoi imediate ma duc sa vad ce face Alessia. La revedere! Salutari la toti piticii!

Solutia cea mai simpla pentru fericire! luna a 9-a

De cele mai multe ori solutiile simple le incercam foarte tarziu. Putem fi mai fericiti cu un copil decat avind la dipozitie toate tehnologiile si bucurandu-ne de tot luxul disponibil!
Mai intai trebuie sa-l faci si recunosc ca nici noi nu ne-am gandit la copil decat in momentul in care am fost relativ nevoiti sa-l facem. Lucrurile s-au schimbat acum si reinvatam viata. De cand avem bebele am reinteles mai bine plimbarile in aer liber, desi e drept ca exersam si inainte cu cateii, dar acum parca este si mai placut. Consumul de jucarii a crescut si nu stiu daca este direct proportional dar parca noi adultii suntem mai veseli si avem mai mult umor de cand cumparam jucarii pentru copil si ne jucam.Jocul de-a fata ascunselea este modalitate atat de simpla de joc incat te intrebi de ce adultii nu-l mai joaca!? In fond nu-ti trebuie decat putina imaginatie sa te gandesti ca regasirea celuilalt este o reusita. In fond oamenii au nevoie sa se caute unii pe ceilalti si sa se ghiceasca. Desigur sunt si jocuri mai interesante pentru adulti dar se poate incepe cu asta.
Simplitatea nu inseamna plictiseala si luna asta am crescut suficient sa mergem la tobogan si la leagan. Adultii cred ca se dau in tobogan cele mult o data pe an in parcurile de vacanta. Cred ca asta lucreaza la copii asupra zambetului pentru ca am observat foarte multe zambete in jurul toboganelor . Recomand primarilor sa amenajeze si ptr adulti asa ceva sau macar investitorii sa realizeze ce potential exista in adulti!!
Un alt eveniment major al lunii este mersul sustinuta de manute. Desi pare simplu la prima vedere sa mergi in doua picioare pot sa va spun de la bebelusi ca nu e atat de usor. Dar este cea mai mare distractie sa incerci sa stai la verticala, cei care consuma alcool in exces stiu de ce, vorba sloganului unei beri! Pas cu pas reusim sa facem academia de mers. Suntem la rezolvarea problemelor poticneli si echilibru.
Jocurile adultilor pot imprumuta din naturaletea si ingenuitatea copiilor dupa schema: cei aflati intre 28- 30 de ani sa imprumute jocurile celor pana intr-un an, cei intre 30- 40 de ani pot sa incerce orice joc recomandat pentru copii pana in 3 ani, cu mare grija la obiectele ascutite iar cei peste 40 ani sa incerce orice joc de dezvoltarea gandirii, logicii si spiritului de echipa:))
………………………………………………………………………………………..

Locul in care se se behaie cel mai mult, se macaneste, se necheaza nu este cum te-ai astepta intr-o turma de animale ci in dormitoare in fata bebelusilor. Sunt asa incantati incat esti pe rand gaina cotcodac, rata, copacel, maimuta, aproape orice. Onomatopeele sunt adevarate capodopere artistice dar pot sa spun ca pe masura ce crestem bebelusul se transforma in ce in ce mai mult in om. De la un “ma-ma “ clar spus acum, pornind cu atrofierea reflexului de degete stranse la picior la stimul extern, privirea care acum te fixeaza de parca intelege acum totul, gesturile de afectiune conduc la impresia ca bebelusul invata sa fie om. Invatam impreuna si totul pare atat de simplu! Ai nevoie doar de doua manute, doua picioruse, o gurita dulce, niste ochi jucausi si multa dragoste!
Salutari bebelusilor!

Parcul de distractii, luna a 8-a

Viata copilului la opt luni este plina de candoare si gingasie. Este toata numai un zambet si incep sa apara realizari memorabile: mersul de-a buselea si un “ma-ma” timid monosilabic. Cunoasterea copilului cu parintii se dezvolta si copilul invata prin imitatie sa faca precum indienii la atac si la revedere cu manuta, si la sosire, si la plecare, si cateodata chiar si in timpul mesei. Iar parintii invata sa faca precum poneiul de agrement, adica sa o

care pe micuta intr-un iures prin toata casa. Distractia este pe masura unui parc de distractii!! Tata-tiribomba si mama –balansoar sunt alte doua mijloace care pornesc si starnesc rasul micutei. Si rasul este atat de cald, vesel si pur incat doar un alt ras de copil il mai poate descrie. Descrierea in cuvinte este prea putin. Fiecare parinte cunoaste rasul copilului sau si poate spune ca este ceva magic, odihnitor, sanatos in el. Si fiecare traieste pentu rasul acesta care se revarsa si asupra parintiilor care isi gasesc linistea si sensul pentru ca rasul copilului este ca o umbrela care te apara de vremea rea. Sub umbrela se intampla doar minuni!
Mi-as permite o paranteza in care sa spun ca ar putea fi creata o metoda de linistire, de cucerire a calmului cu ajutorul rasului. Sa-ti comanzi asa o ora de ras de copil. Si cred ca ar merge pentru ca nu stiu om care sa fie nervos si sa nu se linisteasca cand vede si aude un copil razand. Sa-i zicem feng shui al rasului.!
Si pentru ca fiecare parc de distractii are specialitatea casei, dans rock si masina de curse cu 0 Km /h la nasul nostru de un an si jumatate, noi avem cateii magici si premergatorul cantaret. Avem doi catei si as face comparatia cu imaginile din Malboro care sunt slabe fata de imaginea cu copilul dand pinteni premergatorului si alergand dupa catei prin casa ca sa-i mustaceasca si sa-i mangaie in felul ei, asa ca la epilare. Lasou(asa se scrie ??)inca nu are iar cateii alearga sprinteni din calea cowboyului cu premergator. Iar in momentele in care se linisteste si nu mai alearga dupa catei asculta muzica din bordul premergatorului, ca vorba aia are muzica in limuzina, si atunci incepe sa fac pe DJ desavarsit. Muzica in toata casa cu dedicatie speciala!
Cam asta se intampla in luna a opta si in rest aceleasi clipe minunate, cand se trezeste, cand adoarme, la baie, la plimbare, la joaca….
Salutari la toti bebelusii!

Stiri de la un bebe, luna a 7-a

Incerc mersul de-a buselea si pot sa spun ca dupa taras pe burta si rostogol asta e o forma dezvoltata de locomotie. Imi solicita toate cunostiintele si toti muschii!

Sunt curioasa la mancare. Pot sa spun ca imi place bucataria romaneasca, varianta bebe, adica ciorbica, piure de legume, iaurt!

La toaleta merg ca si pana acum. Adica nu ma deplasez si fac in continuare in zornait si tunete direct in pampers. Il chem pe tati care asa se bucura ca nu-l inteleg ……..

Ptr ca intr-o zi voi vorbi exersez zilnic aaaaaaaaaaaaaaaa si uuuuuuuuuuu,la volume diferite incat mami si tati de multe ori asteapta sa termin eu ca sa poata sa vorbeasca intre ei!

Animalele imi plac din ce in ce mai mult si din cateii adevarati de acasa smulg deja fire de par. In felul asta nu mai au nevoie sa se pieptene. Desi sunt convinsa ca le fac un bine cateodata au o privire nemultumita….

Coordonarea si curiozitatea au crescut si acum caut jucarii mai complicate Si-mi doresc o toba electonica cum am vazut la nasu care este mai mare decat mine cu 10 luni si care are jucarii tare interesante…

Expresia fetei mi s-a schimbat si acum ies mai bine in poze si folosesc surasul si zambetul mai mult ptr a-i castiga pe parinti si ptr a le arata ce bine imi este cand ne jucam impreuna!

Nu mi-au dat dintii dar parintii asteapta pentru ca asa le a zis doamna doctor. Deja imi dau sa rod ca la un catelus tot felul de jucarii din plastic. La primul dinte o sa-mi pun o dorinta!

Primele bijuterii. Desi stiu ca suna exagerat ptr o fetita de 7 luni mi-am schimbat cerceii cu unii cu toarta mai scurta . Posibil sa fie primul semn de cochetarie!?

Hainele sunt foarte colorate si dragute si-mi vin foarte bine. Cand insa ma imbraca pentru iesit afara zici ca sunt un balon colorat sau un cosmonaut pe luna. Cred ca ai mei sunt cam stresati cu frigul……

Inainte sa adorm ascult cantece si povesti si eu rezist cel mai mult. Ma mai joc in patut si apoi ma duc si eu la culcare ca un copil cuminte ce sunt….
Pa, pe curand!

Bilant la jumatate de an, luna a 6-a

Sarbatori fericite si o jumatate de an implinita Pare foarte putin dar s-au intamplat atat de multe! Parca era ieri cand mangaiam burtica mamei si eram preocupati sa avem o sarcina si o nastere cat mai usoara. Acum avem 6 luni si facem un lucru nou dupa un alt lucru nou de parca viata nu suporta repetitii si toate momentele sunt unice: primul Craciun, primul An Nou, primul brad, prima zapada, prima baie in cada mare, prima mancare, prima jucarie maimuta, primul scaun de masa…..si a doua suzeta .

Da, e adevarat, ne-am pierdut prima suzeta primita de la nasa in timp ce eram la munte. Alessia a tuguiat buzele si suzeta a alunecat in zapada. Si cauta suzeta in carul cu zapada!! Cam asta cu bilantele la jumatate de an. Sunt pline de realizari dar si mici esecuri, aproape ca la un om mare!

Entuziasmul parintilor este acum foarte important pentru bebe caci lupta pentru a sta in fund continua, este momentul in care incepem sa papam mancarica si curiozitatea bebelusului este nemarginita. Sa le luam pe rand: statul in fund. Salile de fitness ar trebui sa fure reteta: miscare de dimineata pana seara, mers pe bicicleta la orizontala, abdomene neterminate la 30 de grade, rasturnari de pe stanga pe dreapta si toate cu un scop bine determinat: statul in fundulet. Un obiectiv atat de mare cat un fundulet de copil de care ne apropiem in fiecare zi tot mai mult.

In ceea ce priveste mancarica, fructele de mare sunt excluse, vanat si prajituri asisderea. Avem voie doar putina supita, iaurt si branza de vaci, piure si alte chestii servite ca la restaurantele de bebelux cu lingurita de silicon si castronel colorat de o mami foarte rabdatoare.

In ceea ce priveste curiozitatea, ea este la apogeu, caracter de cercetator, studiaza cateii, peretii, parintii si bine ca nu are un microscop ptr ca nu i-ar scapa nici microorganismele. Face ochii mari ca de strut si priveste in toate directiile ca un cameleon. Este captivata si parca linge cu privirea tot ce vede. Cred ca ultima descriere a fost putin cam Animal Planet !

Pentru entuziasmul parintior exista acum o compensare caci bebele isi exprima mai usor si ea entuziasmul si este mai tandra cu mami si cu tati. Trimite bezele de multumire mai des si a inceput sa ne alinte cu manutele ca doua pene-pernite fine pufoase care te rasfata dar te fac sa si razi de stangacia lor. Zambetul si privirea bebelusului sunt ca niste fructe dulci pentru ca nu te mai saturi de ele. Iar mutrisoara de poznas este nepretuita! Colaborarea merge struna pana cand ….………parintii nu se inteleg cu bebele si atunci apar reclamatiile care sunt putine si fara rautate. Dar cateodata parintii nu vor sa ia in brate bebele iar bebele tine mortis! Atunci se face una declaratie reclamatie din parte lui bebe cu strigate si plans cu lacrimi si se trimite fara avocat direct in urechile si privirile parintilor pentru induiosare si demarare a procesului de rasfatare a dolofanului. Dar nu se intampla mereu asa ! De multe ori parintii saruta bebele si-l pun in patut si isi vad de treaba lor. Bebele isi da sema ca totul e in zadar si atunci isi intoarce atentia catre jucarii. Pace si liniste pe termen limitat !
…………………………………………………………………………………………..

Ca bilant in seara de anul nou am scris cartea copilului - un album comercial pe care trebuie sa-l completezi cu fotografii si texte . Cel mai haios a fost momentul Picasso cand a trebuit sa asezam talpa si manuta bebelusului acoperite cu tempera pe pagina pntru a ramane un minunat contur la care se va uita uimita si ea peste ani !
Am scris despre toate clipele petrecute de noi cu bebe in jurnalul respectiv cat si in acesta de pe blog dar simt ca lipsesc foarte multe momente totusi. Nu poti scrie decat foarte putin despre ele si incadra in poze si mai putine. De aceea recomand tuturor sa incerce experienta LIVE!

Olimpiada, proba tricicleta, luna a 5-a

Suntem pe drumul cel bun si foarte aproape de sarbatori! Anul acesta am pasit pe pamantul taticilor si mamicilor si va asigur ca sunt doua planete distincte: pamantul normal si pamantul mamicilor si taticilor. Cine vrea sa calatoreasca pe planeta noua trebuie sa faca un copil si dupa noua luni in general aterizeaza lin sau fortat intr-o lume necunoscuta plina de mistere unde bucuriile si zambetele au alta geometrie, unde ai inclusiv alt ticait al inimii, unde nu exista zi urata si unde nu mai exista linistea aia ciudata in jur…
Vazut din varful bradului suntem acum o echipa de trei jucatori si introducerea noului jucator precum si noul set de reguli s-au dovedit o miscare importanta in ansamblu jocului. Noul jucator a venit cu un sistem de semne si simboluri inedite gen maimutica urlatoare, chiot de bebelus, bolboroseli stropitoare. Ceilalti doi jucatori, adica mami si tati, trebuie sa decodifice, sa interpreteze si sa incerce sa transmita inapoi un mesaj criptat dupa codul primit initial. Totul este foarte usor si inseamna de regula: sunt fericita va iubesc si noi trimitem inapoi si noi suntem fericiti si noi te iubim. Jucatorul mic si durduliu stie cand sa opreasca jocul si sa ceara repaos sau pauza de masa. Si nu exista nici un joc ci un set intreg de jocuri reunite in mai multe competitii si discipline. Pe scurt, o olimpiada a bebelusului! Ultima disciplina introdusa calaritul in care bebele e un jocheu cu greutatea ideala si leaganul este calutul ascultator cu stea in frunte.
Copilul este mai vioi de cate ori te joci cu el si incercam sa asociem jucariile cu activitati necesare. Incepem sa recunoastem activitatile dupa jucarie si numele lor si fiecare moment este important pentru dezvoltarea curiozitatii si bunei dispozitii. Pentru baita il avem pe Tomita, delfinasul jucaus, pe calut il cheama Bertoni, un ursulet pe nume Winnie the Pooh, Teddy alt ursulet si nu in ultimul rand Cora si Foxy , cateii in marime naturala.

Pentru ca e la moda nou si neprevazutul as putea spune ca un bebe face in fiecare zi ceva nou . E un intreg departamnt de cercetare. Studiaza manutele, reuseste sa apuce ursuletul din ce in ce mai bine, vorbeste mai mult decat a facut-o vreodata inainte, baga ceva nou in gura, isi duce picioarele la gura mai bine decat ieri si lista e fara sfarsit. Recreerea prin joc si miscare este benefica si pentru parinti. Daca ne-a scapat ceva acum avem ocazia sa o luam de la capat. Citesc despre jocuri, am inceput sa ma joc mai mult si descopar lucruri noi si constat ca la un adult merg foarte multe lucruri din lumea copilului.

Un alt mare ajutor dat de copil este faptul ca te scoate din situatii limita. E un film prost la TV copilul nu te lasa si te invita la o plimbare in aer liber. Vrei sa stai intr-un mall mai mult de doua ore sa-ti cheltui toti banii copilul trebuie schimbat si te invita in confortul casei tale. Vrei sa stai in fum de tigara si sa bei pana dimineata intr-un bar cu prietenii nu se poate ! Ia-ti prietenii si mergi la munte la aer curat langa un izvor. Costurile sunt cam aceleasi si mai elimini si din mult iubitul stres citadin. Este o balanta a adevarului in care imediat sunt excluse lucrurile inutile si vezi mai bine ce este important pentru tine si pentru copil. Sunt insa lucruri pe care copilul nu le poate inlocui: dragostea si afectiunea pe care o arati sotiei, pasiunile si hobbiurile tale care mai mult ca niciodata iti ofera mai multa satisfactie si placere intrucat fiecare ora dedicata lor este obtinuta mai greu.

Si daca tot suntem la olimpiada as compara viata in trei cu mersul pe tricicleta. Treci de la doi, bicicleta la trei, tricicleta. Viata in trei e mai stabila, are mai putina viteza dar ai timp sa vezi lucrurile mai bine. Drumul este acelasi dar toate lucrurile le inveti sa le faci diferit, echilibru, frana, inclinare in curbe etc, adica cum mananci, cum faci cumparaturi, cum petrecei timpul cu prietenii, cum alegi filmele preferate, cum te plimbi etc. Viata ti se schimba radical si daca nu ai avut aventura pana acum intr-un safari sau expeditie in munti acum ai sansa sa beneficiezi de ea chiar acasa fara cordelina si jeep….direct pe tricicleta…
Si pentru ca si eu sunt curios cum o sa privesc aceste momente peste cativa ani facem foarte multe poze si parca niciodata nu poti sa prinzi totul intr-o poza sau in scris. Asa ca ramane sa le traiesti in direct. Acum plec pentru ca sunt ON AIR cu bebele

Daca ar vorbi si bebelusii de 4 luni...ce ar zice ...

As putea spune ca m-am obisnuit cu copilul, cu bebele dar nu este chiar asa. Chiar acum scriu cu ea in brate. Asta inseamna ca scriu cu o mana. Am vazut o reclama in care oamenii faceau absolut toul cu o mana pentru ca cealalta trebuia sa tina berea. Ceva in genul asta e si cu bebele. Dar sa nu comparam bebele cu berea pentru ca bebele e mai tare ca alcoolul. Te face sa zambesti mai repede !Dar sa revenim de la varianta masculina de a povesti despre un copil chiar la copil. Acum la 4 luni avem deja puterea de a scoate chiote. Ne place mult tot ce e colorat si avem jucarii pe care le putem strange in minute. Ii recunoastem pe mami si tati. Ne facem prieteni noi si in fiecare zi gasim o modalitate noua de a-i convinge pe parinti ca au facut o minune ! Ii cunosc si exact cand se asteapta mai putin incep sa comunic in limbajul meu, chiote si gangureli asemanatoare cu ale unui delfin. Si pentru ca parintii stau ca la spectacol cateodata incep sa le arat chestii noi: cum sa apuci suzeta cu manuta si sa o bagi in gura, cum sa te rasucesti in pat, doar din balans, fara sa folosesti mainile si picioarele, cum sa bagi degetul in gura, fara sa sa faci asta in gluma, ci ca exercitiu pentru pregatirea gingiilor. Acum poate nu pare mare lucru dar nu exista academie pentru bebelusi pentru ca noi schimbam si dezvoltam in fiecare zi alte deprinderi si nu intotedauna ce se asteapta parintii in general. Nu vorbesc de ai mei care sunt uimiti la orice gest si miscare pe care o execut pentru prima data. Uimirea lor ar putea fi desenata usor pentru ca e suficint sa faci doi ochi mari o gura casca si asta e chipul lor !

Imi place sa scriu din punctul de vedere al bebelusului dar sa nu uitam si punctul de vedere al cateilor care in sfarsit au fost observati si catelul mic nu mai poate de bucurie sa-si castige noul admirator. Face giumbuslucuri si se joaca singura si cred ca in capul ei se si gandeste la un nou tovaras de joaca. Catelul mare, caci avem doi, este foarte plictistit si copilul il iubeste mai mult pe el ptr ca e mai colorat. Aproape ca as incerca un pariu : la care se va duce bebele cand va fi pe picioare, la cel mic, negru, jucaus si lingusitor sau la cel mare plictist, colorat si indiferent!?

Pariurile nu sunt totul mai ales cand cateii nu au bani asa ca ne intoarcem la oameni, la parinti. Pentru noi este important fiecare zambet si preferam sa ne trezim cu zambetul ei, caci dimineata e foarte vesela. Mai preferam sa ne petrecem cat mai mult timp cu ea si eu ca tati sa o schimb de cate ori este nevoie. Mami zice ca asta creeaza o legatura mai puternica cu copilul si trebuie sa recunosc ca atunci cand o schimb rade in continuu. Avem intalnire cu baita in fiecare seara si iar radem toti trei. Si cam asa zi de zi ne ca un chiot lung de bucurie !
Gata, trebuie sa plec pentru ca intre timp bebele a adormit si acum iar s-a trezit si trebuie sa radem iar toti trei !

James Bond 003 luni

A treia luna de viata. Deja incepem sa incercam sa depasim orice obstacol. Nu mai exista limite. Vrem sa stam in fundulet. Vrem sa susotim. Vrem sa fim schimbati mai tot timpul. Vrem sa-i vedem pe tati si pe mami. Vrem sa ne plimbam . Hotararea actiunilor ei arata ca s-a gandit mult la ceea ce-si doreste, probabil in primele doua luni si ca are un plan foarte clar pentru ca aproape orice ii reuseste, mai putin statul in fundulet la care se straduieste zilnic.
Activitatea este dublata de activitati James Bond cu baita in noua cadita gen salupa, mersul cu caruciorul cu opt roti - 4 roti de directie, suptul de la tetina cu vacuum, utilizarea pampers cu banda adeziva si arici dublu, toate sunt activitati de baza, zilnice si nu antrenamente specializate exersate in poligon.
Sensul de baza al lucrurilor capata valente noi prin perspectiva bebelesului de trei luni. Sa mananci este cea mai mare placere si se face de cel putin 7-8 ori pe zi. Caca se face in timp ce zambesti la cineva si somnul este moneda de schimb cu parintii: ii mai las sa mai doarma si pe ei pentru a nu incepe sa comenteze !!!
Momente grele pentu mine ca bebe. Mami si tati discuta atat de mult ca sa fie siguri ca imi dau ceea ce trebuie ca deseori se intampla ca eu sa dau alarma de pampers sau de foame si ei sa faca un seminar pe tema asta si sa uite de mine. Cand isi amintesc de mine ori sunt deja full of shit… ori sunt cu ochii iesiti din orbite si rosie la fata de zici ca sunt un rac fiert. Of, of se vede ca sunt primul copil ! Cred ca o sa scot militaria din pod si o sa incep sa-i trezesc din trei in trei ore sa invete sa fie mai prmpti in fata neprevazutului.

Botezul

“Greu in apa fara colac! Sa va povestesc ce mi s–a intamplat.. Era unul de ma impingea intr-un tunel mare plin ochi cu apa. Simteam ca imi pierd controlul A facut asa de trei ori ca si cand se hotara, se razgandea.. Pana la urma am preluat controlul si l-am convins sa ma puna in brate la mami. Se tine de urechi dupa manevrele astea cu mine! Asa-i trebuie daca nu m-a ascultat de la inceput. Eu l-am avertizat si cu mijloace sonore, si mecanice, si vizuale.
In fine, am trecut peste momentul asta penibil in care toti dansau ca nebunii in jurul meu si parca nici unul nu vedea ca sunt dezbracata si mi-e frig. Parca o faceau inadins… daca eram mai mare ii dezbracam si eu pe ei si ii bagam cu capul in apa asa de trei ori si i-as fi tinut si cateva minute… dar in fine cand esti bebe nu prea poti sa faci mare lucru. Stai si induri…..vorba aia, asa e viata!
Dupa botezul crestinesc am plecat la restaurant unde toate rudele au dansat si au petrecut. Asta mi-a placut pentru ca mereu veneau si la mine si ma rasfatau ! Muzica buna, de dans exact cum imi place si mie si lui tata si mamei. Bautura, la fel, foarte buna dar mie mi-au dat numai lapte. Ce sa zic cam agitat laptele mamei de la atata dans dar avea acelasi gust bun si odihnitor, vorba reclamei!
La marginea lacului cum stateam asa in carucior mi-am facut ceva planuri: daca e sa am o ratusca de apa asa cum vreau eu o s-o eliberez si alt plan, mai indraznet, mi-am zis ca daca e sa fiu draguta cand o sa fiu mare, ceea ce e foarte probabil, ptr ca sunt bruneta cu ochii verzi o sa fug sa ma marit cu un print ….woops!! sa nu ma auda tati ca e in stare sa-si ia pusca…Dar cel mai dragut a fost planul cu numaratoarea. Mi-am propus sa invat sa numar cat mai repede sa pot si eu sa stiu la sfarsitul zilei: cati caca fac pe zi ca zau tare le pierd numarul si sa pot sa numar de cate ori imi zic astia mari aceeasi prostie fara sa oboseasca si cu zambetul pe buze…
Cam asta a fost la botez in linii mari sau ce tin minte pentru ca m-a luat somnul destul de repede. Banuiesc ca cei mari s-au distrat ca niste copii, ptr ca asa se intampla cand beau mai mult si ...........ca baloanele legate pe care le-am vazut la sosire au fost eliberate si plutesc intre cer si pamant acolo e si ingerasul meu care ma pazeste…. ”

Cristofor Columb, luna a doua de viata

Este momentul marilor calatorii. Barza si-a facut treaba , Mama isi face si ea treaba odata la trei ore. Este momentul ca si tatal sa inceapa sa-si faca treaba. Din luna a doua tatal ajuta copilul sa stabileasca primele contacte cu realitatea. Asa ca agenda a fost plina si cu schimbari de program de ultima clipa pentru suspans. Am inceput sa calatorim cu bebe la munte si la mare, in carucior, pe piept, in bratele noastre, in bratele altora. Am urmat toate sfaturile si le-am incalcat tot pe toate. Reperul si secretul nostru a fost copilul. Am invatat ca pentru a te descurca cu copilul trebuie sa ai o agenda mare in care se gasesc alte nenumarate agende mici cam de trei ore. Daca respecti cele doua agende poti sa faci ceea ce doresti. Mai pe larg vine asa: copilul mananca, schimbi pampersul, stai de vorba cu copilul, copilul adoarme, liber doua ore doar cu supraveghere, monitorizare bebe.Pentru a invata limbajul bebelusului ai nevoie de dictionarul cu semne, zambete si grimase. Ii urmaresti fata care a inceput sa fie extrem de expresiva si le stii pe toate. Daca zambeste inseamna am facut caca si pipi, nu vrei sa arunci o privire!? Mai zambeste si in situatia in care ii zambesti semn ca nu numai noi radem de ea ci si ea de noi!! Daca se inroseste si isi tine aerul inseamna am treaba, modelez caca cu bucle sau elefantei de cacao, te invit peste cinci minute sa vezi cum au iesit! Si tot asa pana ajunge la ultima pagina…pagina cu adorm, noapte buna, voi uitati-va la mine ca imi place sa ma simt privita. De aceea am si aerul asta inocent si nevinovat. Va place cand oftez!?Si muntele si marea au venit ca urmare a comunicarii dintre copil si noi. Intr-o zi s-a strambat in asa fel incat am inteles ca tebuie sa mergem la munte.
Cuvantul bebelusului:“La munte aer curat, izvoare, locuri de joaca ptr copii cat cuprinde dar suntm prea mici asa ca ne-am bucurat de aer, am tras puternic in piept si am dormit in marsupiul lui tati. Cativa ne-au intrebat daca suntem canguri si tati le raspundea ca nu suntem decat o familie fericita! Si pentru ca nu ratez nimic m-a schimbat tati si in poienita si pe masa langa gratar iar mami mi-a dat mancare si langa izvor si pe iarba verde”
Dar mult vorbesc copiii de mici …….mai lasa-ma si pe mine bebe, asa… acum sa va spun cum a fost la mare…woops …mi-a luat iar cuvantul bebe
“La mare erau toti in scutece colorate si intrau in baita aia mare unde pe deasupra zburau niste catei mici, tata mi-a zis ca sunt pescarusi. Nu am jucat nici tenis, nici alte sporturi ptr nu prea pot sa tin paleta in mana! In schimb am baut mult! Era mama langa mine si cand o chemam venea mai repede ca o stweardeza si ma servea cu lapte poaspat! Mi s-a parut ca zaresc si niste vitamnine! Elegant cu servetel pe mana si batista colorata la indemana! Ce sa zic !? a fost cool! Abia astept sa cresc mare sa ma joc in nisip…………………………………………………….Abia astept botezul si am foarte mult de lucru.pa! Va scriu de la botez. ”

Lunaniversarea! Prima luna cu copilul!

Lunaniversare vine de la implinirea unei luni de viata a copilului tau, a bebelusului. Ce o sa facem!? Ca la o petrecere o sa ne distram, o sa cumparam bautura si mancare, ne chemam prietenii si dam muzica mai tare… Ei bine nu!! De data asta nu chemam pe nimeni, dam muzica in surdina si ne uitam la copil cum mananca la sanul mamei. Momentul sampaniei vine si el singur caci aia mica de lacoma ce este mananca atata laptic incat imediat dupa alaptare mai arunca putin si pe hainute sub forma de spuma ……artificii nu folosim dar de momente comice avem parte mai ales la schimbat pampersul si se numeste “caca pe toti din jur”.Si stiu ca nu va seamana chiar a petrecere in toata regula dar dormi dupa asta ca si cand nu te-ai fi oprit din dans toata ziua.Dar de fapt ce este lunaaniversarea ar spune scepticii: este o scena de familie dulceaga realizata de doi oameni mai obositi agitatandu-se in jurul bebelusului( de parca nu ar fi atatea momente deaniversare si mai incolo!)
Pe de alta parte lunaniversarea suna deja ca cea nai tare petrecere…… asa si este si sunt atatea scenarii in care acest lucru se poate intampla: copilul schimbat si mama odihnita, copilul infometat si mama neodihnita, tatal agitat si copilul dornic sa fie leganat etc.
Tot pentru sceptici as vrea sa spun ca viata de adult merge inainte si ai nevoie de toate cunostiintele invatate in scoali: mecanica si fizica pentru a alege un carucior sau jocul probabilitatilor pentru ca sa apreciezi exact timpul in care crezi ca se va culca ….
Pe scurt si pe un ton serios de data aceasta este faptul ca inca din prima zi orice tip de ajutor este binevenit si eu il numesc serviciu de depanare care la noi este format de catre socrii si care ne ajuta cu pregatirea miancarii mancarii odata la trei zile si in situatiile in care vream sa iesim undeva doua trei ore( am fost deja la restaurant intr-o seara si bebele a stat far noi mai bine de trei ore)
Si pentru cine a citit si articolul “tata la debut” si a vazut comparatia cu calatoria pot sa va spun ca acum calatoria pe jos se transforma intr-o calatorie cu acceleratul in care trebuie sa-ti tragi repede suflu si sa te pregatesti in timpul drumului. Adio popasuri lungi si plicticoase. A venit animatia si agitatia !!

Nasterea

A fi tata este inceputul unei calatorii. Pleci din punctul “Oare ce o sa gasesc acolo? Cum o sa ma descurc?” si iti inchipui ca daca ai facut alpinism si sport de performanta, o sa te descurci si cu puiul de om. Lucrurile stau putin diferit, pentru ca acum esti departe de ziua conceptiei, iar entuziasmul plecarii este continuat de grijile calatoriei: ai ales bine drumul, exista vreo varianta mai buna?Si, pentru ca o calatorie are mai multe momente importante, sa incepem cu primul: momentul nasterii. De regula, se intampla cand esti obosit si ingrijorat de soarta mamei si a copilului si putin legat la ochi, pentru ca nu poti face altceva decat sa ai incredere in doctori. Pe fondul acesta de asteptare ti se da vestea care te schimba in cateva secunde si simti nevoia sa incepi sa mergi din nou, sa inveti sa respiri si sa te verifici daca nu cumva nasterea nu te-a afectat fizic. La o simpla constatare realizezi ca nu s-a schimbat nimic din corpul tau. Apoi, afli ca schimbarea este mai profunda. Incepe perioada cunoasterii si a aventurii…
Cunosti momentul alaptarii sau momentul schimbarii scutecului. Incepi sa te simti bine doar cand il privesti pe bebe sau ii atingi manutele. Si poate cel mai placut sentiment pentru un tata este sentimentul intoarcerii acasa, care se amesteca cu nerabdare si cu multa lumina interioara, pentru ca acum porti in suflet multe culori, imagini si zambete, facute toate de un bebe. Sentimente de care inainte doar auzeai, lucruri pe care inainte nu le vedeai, dorinte pe care nu le banuiai ies acum la lumina si te gasesti impins de la spate de un pui de om. Pentru ca el este cel care iti deschide drumul in aceasta calatorie. Si tu, alaturi de mama, il urmati !
Poate nu toata lumea crede in comparatia cu o calatorie, dar cel care savureaza gura de oxigen dupa un sprint sau se bucura de un peisaj dupa ce urca un munte va fi incantat acum sa caute pampersul potrivit si sa se informeze despre tetine. Este un efort, dar faci asta indemnat de o motivatie interioara pe care abia acum o deslusesti si, daca impletesti asta cu putina curiozitate si entuziasm, totul iese perfect.
Si, pentru ca am vazut ca cele mai mari descoperiri se fac atunci cand imprumuti din alte domenii diverse mijloace si le adaptezi la activitatea ta, cine stie cand o sa-mi serveasca stersul copilului la fund pentru activitatea de la birou. Am mai observat ca bebelusii tipa cand le e foame sau sunt murdari la fund si ii poti linisti cu tetina! De recomandat sefului sfaturi de la nou-nascuti… poate nu mai tipa si se zvarcoleste asa cand ceva nu merge cum viseaza el...

“Atentie la serpi, animale salbatice si prapastii!” este sfatul oricarui ghid montan. Este valabil si in aceasta calatorie, pentru ca discutiile cu mama si timpul petrecut in trei sunt mijloacele prin care reusesti sa elimini teama de necunoscut, anxietatea pericolului si iti deschizi mintea si inima pentru schimbare.
Luati totul ca pe un joc cu puncte: cu cat schimbi mai multi pampersi, cu atat castigi mai multe puncte si punctajul maxim il castigi cand ajungi sa dormi din doua in doua ore si sa te simti in plina forma! chiar in cea mai buna forma!
Normal ca pentru fiecare este valabila alta poveste, alta calatorie. Fiecare descopera in functie de curaj si de “ghid” momente unice pe care nu le mai intalnesti niciodata sau, cel putin, pana la urmatorul copil! :)