Monday, March 16, 2009

Reclama la pupici, Alessia 3 ani si 8 luni.

Sunt cam doua feluri de reclame la nivel de executie, unele foarte spectaculoase, care cauta sa surprinda si sa fie “memorabile” pentru ca nu ai mai vazut asa ceva pana atunci, si altele care, nu prea sunt pe la noi, pun accent pe beneficii si incearca sa fie cat mai naturale, mai “decupate” din realitate. Si acestea sunt prezentate intr-un mod creativ, dar fara ca accentul sa cada doar pe efecte speciale sau ciudatenii.

Apoi in functie de stucturarea rational/emotional gasim foarte multe reclame care merg pe explorarea beneficiilor emotionale: iubire, incredere, reusita, etc. Impreuna cu Alessia avem un joc in care ori de cate ori vedem reclame, eu o intreb la ce este reclama respectiva. La una dintre aceste intrebari Alessia mi-a raspuns: reclama aceasta este la pupici! Acest lucru pentru ca in reclama respectiva doi insi se sarutau.

Facand analogie cu miscarea de strada: A hug for free!, in care oamenii ofereau gratuit imbratisari pe strada cred ca ar trebui sa avem calupuri publicitare pentru zambet, viata de cuplu fericita, viata de familie, pntru miscare, sport, pentru toleranta in trafic si nu numai (scuze pentru sensurile incarcate ale cuvantului toleranta), pentru toate lucrurile izvorate din relatiile sociale, empatia cu ceilalti, etc.
Acest lucru ne-ar apropia mai mult si ne-ar relaxa un pic... Acum insa, pornind de la aceea reclama, parca avem numai reclame la pupici!!
...................................
Plastelina si modul in care un elefant are fildes din ,,usturoi”. Alessia iubeste toate activitatile: balet, pictura, puzzle, desen, insa plastelina este inedita pentru ca nu folosesti intermediari gen: creion, pensula, calculator, etc, si contactul direct dintre maini si plastelina are ceva din calitatile tactile ale corpului nostru. Nu cred ca suntem inconjurati de o epiderma sensibila doar pentru a ne feri de pericole, ci si pentru a ne bucura de calitatile ei. A te juca in lut, in plastelina, in zapada, in apa, etc, cred ca pune in functiune un drum foarte scurt cu centrul bucuriei, placerii din creier. Poate nu este forte mult rational in ceea ce zic insa incercati sa va jucati cu plastelina, lut etc. Va veti descoperi personalitatea tactila(ce filozofic suna!!) Pentru a realiza anumite animale puteti folosi si alte recuzita din bucatarie: in cazul nostru putin usturoi pentru fildes.
............................................................................................................

Si pentru ca Alessia zice acum zilnic lucruri trasnite sa metionam cateva. A doua zi dupa atelierul de plastelina, dimineata in drum spre gradinita, incerc sa-i transmit copilului experienta mea cu plastelina si incep sa-i impart in etape intreg procesul si sa-i ofer cumva un fel de explicatie a creativitaii. Raspunsul Alessiei a venit imediat:

- Tati, ajunge cu atatea variante. Faci asa si asa!

Intr-o alta zi o gasesc la gradinita cu doua bucati de turta dulce pe care nu vrea sa le manance. Explicatia:

- Nu mananc turta dulce pentru ca sa nu ma manance tantarii. Mama mi-a spus ca tantarii ma pisca pe mine pentru ca sunt dulce.

Astazi, in ziua publicarii articolului, ii spun ca trebuie sa ne interesam pentru spectacolul ei de balet, cand, unde se desfasoara deoarece eu cu mami nu am reusit sa ne informam la timp la ultima lectie.

Concluzia ei a venit foarte sec:
- Aha, asta pentru ca tu o bateai pe mami la cap!

Cand am intrebat-o ce inseamna acest lucru nu a stiut sa-mi raspunda, dar acest lucru mai putin conteaza. Avea dreptate pentru eu cu mami am stat de vorba in loc sa aflam detalii despre spectacol.

Labels: