Piticii!

Cine nu a tinut un pitic in brate acela nu este copil adevarat! Piticul trebue sa ti-l tii aproape caci te binedispune! Piticul are barba stufoasa, caciula cu mot rosu , burtica vesela
si cunoaste o gramada de trucuri din lumea spiridusilor care folosesc pentru a starni zambete si in lumea oamanilor mari.
Cred ca Alessia invata de la pitici diverse lucruri, cum sa te descurci cand esti mic in aglomeratie, cum sa stai pe o banca daca nu ajungi cu funduletul, cum sa mergi mai repede ca sa para ca ai pasul mai mare, cum sa porti caciula ca sa intoarca lumea capul dupa tine, cum sa ceri ceva cand nu ajungi sa apuci singurica cu manutele…...Comunicarea dintre ei este foarte intensa! Si toate astea se intampla cu niste pitici de plastic din Selgross,altii mai mici de acasa din setul cu Alba ca Zapada si ultimii dar nu mai putin importanti unii dintr-o carte cu povesti ilustrata.
Alessia este innebunita dupa pitici si, in cazul in care piticii ar fi fost vii, banuiesc ca nu m-as mai fi oprit sa-i dau in leagan, in balansoar, sa-i plimb cu barca, sa le pieptan barbile, sa-i duc la circ si la gradina zoologica, sa le citesc povesti etc Caci Alessia iubeste tare mult piticiiiiiii!