Nasterea

A fi tata este inceputul unei calatorii. Pleci din punctul “Oare ce o sa gasesc acolo? Cum o sa ma descurc?” si iti inchipui ca daca ai facut alpinism si sport de performanta, o sa te descurci si cu puiul de om. Lucrurile stau putin diferit, pentru ca acum esti departe de ziua conceptiei, iar entuziasmul plecarii este continuat de grijile calatoriei: ai ales bine drumul, exista vreo varianta mai buna?Si, pentru ca o calatorie are mai multe momente importante, sa incepem cu primul: momentul nasterii. De regula, se intampla cand esti obosit si ingrijorat de soarta mamei si a copilului si putin legat la ochi, pentru ca nu poti face altceva decat sa ai incredere in doctori. Pe fondul acesta de asteptare ti se da vestea care te schimba in cateva secunde si simti nevoia sa incepi sa mergi din nou, sa inveti sa respiri si sa te verifici daca nu cumva nasterea nu te-a afectat fizic. La o simpla constatare realizezi ca nu s-a schimbat nimic din corpul tau. Apoi, afli ca schimbarea este mai profunda. Incepe perioada cunoasterii si a aventurii…
Cunosti momentul alaptarii sau momentul schimbarii scutecului. Incepi sa te simti bine doar cand il privesti pe bebe sau ii atingi manutele. Si poate cel mai placut sentiment pentru un tata este sentimentul intoarcerii acasa, care se amesteca cu nerabdare si cu multa lumina interioara, pentru ca acum porti in suflet multe culori, imagini si zambete, facute toate de un bebe. Sentimente de care inainte doar auzeai, lucruri pe care inainte nu le vedeai, dorinte pe care nu le banuiai ies acum la lumina si te gasesti impins de la spate de un pui de om. Pentru ca el este cel care iti deschide drumul in aceasta calatorie. Si tu, alaturi de mama, il urmati !
Poate nu toata lumea crede in comparatia cu o calatorie, dar cel care savureaza gura de oxigen dupa un sprint sau se bucura de un peisaj dupa ce urca un munte va fi incantat acum sa caute pampersul potrivit si sa se informeze despre tetine. Este un efort, dar faci asta indemnat de o motivatie interioara pe care abia acum o deslusesti si, daca impletesti asta cu putina curiozitate si entuziasm, totul iese perfect.
Si, pentru ca am vazut ca cele mai mari descoperiri se fac atunci cand imprumuti din alte domenii diverse mijloace si le adaptezi la activitatea ta, cine stie cand o sa-mi serveasca stersul copilului la fund pentru activitatea de la birou. Am mai observat ca bebelusii tipa cand le e foame sau sunt murdari la fund si ii poti linisti cu tetina! De recomandat sefului sfaturi de la nou-nascuti… poate nu mai tipa si se zvarcoleste asa cand ceva nu merge cum viseaza el...

“Atentie la serpi, animale salbatice si prapastii!” este sfatul oricarui ghid montan. Este valabil si in aceasta calatorie, pentru ca discutiile cu mama si timpul petrecut in trei sunt mijloacele prin care reusesti sa elimini teama de necunoscut, anxietatea pericolului si iti deschizi mintea si inima pentru schimbare.
Luati totul ca pe un joc cu puncte: cu cat schimbi mai multi pampersi, cu atat castigi mai multe puncte si punctajul maxim il castigi cand ajungi sa dormi din doua in doua ore si sa te simti in plina forma! chiar in cea mai buna forma!
Normal ca pentru fiecare este valabila alta poveste, alta calatorie. Fiecare descopera in functie de curaj si de “ghid” momente unice pe care nu le mai intalnesti niciodata sau, cel putin, pana la urmatorul copil! :)