Alessia, 2 ani si o luna.Insula si soarele!

Nu exista vacanta de vara mai lunga si plaja mai frumoasa ca plaja si vara unde iti petreci 6 zile doar cu copilul. Te simti atat de deconectat incat gasesti ecuatia simpla a fericirii si te intrebi de ce oare nu ne dorim sa traim pe o insula, cu marea de jur imprejur, si sa ai ca singura grija adapostul si hrana. Celelalte nevoi par deodate ciudate: sa ai laptop, palm sau ultimul model de geanta si parfum etc
Visul de trai pe o insula a fost exprimat in fel si chip dar nu-mi amintesc sa fi fost vreodata descris ca experienta totala de familie in care totul sa fie in jurul copilului. Caci de la trezit, ocupat pozitia pe plaja, masa, distractii seara in oras totul este acum reformulat si incadrat pentru lumea copilului.
Pentru a avea zambetul pe buze cand se trezeste, nisip la dispozitie pentru castele, leganute pentru distractie te modelezi ca plastilina si devii o planeta in jurul soarelui tau: copilul. Paranteza mare: poate in sistemul solar nu este permis da cu putin grija “planeta tata” mai dadea cate o fuga pe la calaculator sau o cafea pe terasa dar asta doar in timpul in care “soarele”dormea.
Pe insula asta minunata s-au intamplat multe lucruri frumoase: ne-am jucat cu valurile, ne-am pus coliere si bratare de scoici, am facut castele cu toti copiii, ne-am plimbat cu colacul etc. Chiar nu i-am atins niciodata limitele! Erau atatea de facut incat senzatia de implinire doar prin trairea lucrurilor simple este foarte prezenta!
As continua si as spune ca fiind prezentate atatea cazuri de rataciri si naufragiati pe insule as spune ca daca mi s-ar intampla acest lucru si as fi cu familia pe o insula ne-am descurca de minune. Nu as mai avea nevoie de nimic. Ne-am simti ca in concediu! Ca sa nu exageram nu as avea nevoie de nimic cu exceptia cazarii confortabile, mancarii si accesoriilor de plaja...