Cat pot adultii sa se joace!? Doar copiii stiu! 2 ani pe muchie

A venit si ziua implinirii a doi ani!

Cateva cuvinte despre invitati: spre surprinderea generala desi nici unul dintre noi nu s-a gandit sa faca copii acum cand ma uitam in jurul mesei toata lumea avea bratele pline, caruciorul sau burtica! Mi-am amintit vorba lui Forest Gump care spunea ca viata este ca o cutie de ciocolata. Niciodata nu stii ce surpriza se ascunde in fiecare bomboana!
Desi acum cinci ani toata lumea “dansa pe mese” si zicea ca vorbesti prostii cand aminteai despre copii acum practica contrazice teoria si mai mult aproape toata lumea a lasat prudenta la o parte si face planuri mari legate de al doilea copil (unii deja au realizat aceasta viziune) Oare cum s-a ajuns aici!? Nu as vrea sa filozofez prea mult de ziua Alessiei asa ca o sa spun pe scurt: a innebunit lupul sau majoritatea oamenilor traiesc momente pe care nu si le-ar fi inchipuit acum cativa ani. Schimbarea interioara si exterioara este permanenta!

Daca ar fi sa compar ce se intampla cu o cursa amazing race( ca tot lucrez acum in zona teambuilding) as spune ca probele la care esti supus nu sunt cunoscute de la inceput si ca ce ni se intampla pe acest parcurs al vietii ne uneste mai mult sau ne desparte mai mult. Iar copilul este o proba eliminatorie.

Dar sa lasam filozofia pentru adulti si sa ne ocupam de copii.
Vom vorbi despre programul lor de joaca de la ziua Alessiei. Cursa lor de amazing race a inceput cu trecerea peste podul miscator, infruntarea copilului obraznic(era un copil rau pe acolo care a imbrancit baietii), alunecarea pe tobogan, construirea unui castel de nisip, balansarea pe huti-huti si ascunderea in casa de lemn.
Probe usoare dar care facute la nesfarsit, cu repetitie, stil mitraliera la foc continuu te fac sa te intrebi din ce sunt facuti copiii? Sunt ei dulci ca niste bombonele dar parca au si un motoras pe interior care functioneaza doar cu soare, caci cat e ziua de lunga atata este perioada de miscare. E adevarat mai parcheaza si ei pe la pranz dar totusi... nu exista un cercetator sa-mi spuna de unde au atata energie!?
Si pentru ca niciodata copiii nu se joaca singuri te transforma pe tine in resursa. De la cal, elefant, macara, printesa, maimuta pana la elefant am jucat toate rolurile posibile si inca mi se mai incredinteaza roluri noi. Cat despre energia consumata de adulti pentru intrararea in rol si program cred ca m-as descurca si in safari. Cred ca ar fi mai usor sa am grija de un leopard, sa perii o antilopa sau sa spal pe dinti un hipopotam.
.....................................................................................................
Pentru ca incepusem cu o intrebare in titlu ajung la final si la o concluzie si spun ca resurse nebanuite se gasesc in parinti cand copilul zambeste. Si daca e nevoie sa faci “leagan de performanta” sau “tobogan olimpic” faci fara incalzire si pregatire fizica speciala iar limitele sunt dictate de catre copil caci tu esti un steward in programul lui de joaca. Serviciile noastre sunt complete si nelimitate.
Imagini cu echipele copil-adult.
La revedere