Shopping cu Alessia, 3 ani si 6 luni

Nu exista teama mai mare pentru un barbat decat sa intre in magazin “doar asa ca sa se uite”. Noi suntem invatati sa cumparam dupa lista. Pierdem oportunitatile, ar zice sotia mea. Schemele prin care orice magazin poate fi parcurs mai repede daca treci prin fata fiecarui raft si cu cat cumperi mai mult cu atat cheltui mai putin nu le-am inteles niciodata. Insa Alessia si mamica ei par facute din acelasi aluat, chiar sunt!! Au acum propriul club, cu propriile reguli, as putea spune un “univers paralel” pentru mine. Acum au si corespondenta cu magazinele. Alessia a primit o scrisorica de la magazinul Z cu invitatie la cumparaturi si uite asa au inceput cumparaturile din ianuarie. Intr-una din aceste vizite Alessia a avut cateva dialoguri memorabile cu personalul magazinului si cu mamica ei.

- Mami, de ce este asa aglomerat in magazin?
- Pentru ca sunt reduceri si poti sa-ti cumperi mai mult cu mai putini bani.
Alessia cu voce destul de tare
- Adica toti oamenii acestia nu au bani!?
- Nu, mami! Toata lumea isi ia cu aceeasi suma de bani de doua ori mai multe haine.
- Aha!

Dupa cateva ture prin magazin Alessia se duce singura la casierie si o intreaba pe vanzatoare, cu aceeasi voce care rasuna in tot magazinul:

- Aveti pantofiori din acestia si pentru mami? (Mami poarta 35 si are ocazia sa-si cumpere si de la Z, lucru cunoscut de catre Alessia, dar care pare ciudat cumva)

In rest, in supermarket conducem un carucior cu “ravase”. Cand ajungem la casa, in cele mai bune cazuri, sau cand ajungem acasa, in cele mai rele cazuri, descoperim diverse lucruri, gen sampon, ciocolata, etc Cineva mic este responsabil cu atragerea lucrurilor. O sa-l numesc Minimagnetito ca-n XMAN.
Si pentru ca suntem in era internetului Alessia face cumparaturi cu mami si de pe internet. Sunt niste hainute pe site-urile din Germania, la niste preturi mici, incat zici ca Germania este locuita de chinezi. Trebuie insa sa ti le aduca cineva de acolo. Multumim Nasei pentru asta!

Ce am mai invatat in luna aceasta despre copii!?

Amintirile copiilor sunt legate de emotii. Cu cat viata emotionala este mai plina de evenimente cu atat copilul va avea amintiri timpurii, si viata ii va creste in complexitate.


A interzice ceva este foarte usor. A pedepsi este si mai usor. Insa modalitatea aceasta nu este buna.

Intotdeauna cand copilul vrea ceva este bine sa afli motivele prin intrebari si daca vrei ca lucrurile sa se intample altfel sa-i explici de ce vrei acel lucru. In cazul in care face ceva gresit aplicarea consecventa a intaririlor pozitive nu pedeapsa este solutia. Cand interzici ceva sau impui prin autoritate lucrurile raman cumva nerezolvate, sunt puse deoparte, si am senzatia ca ele sunt scoase la suprafata cand te astepti mai putin. Probabil ca in timpul adolescentei exact acest lucru se intampla, lucrurile interzise creeaza aceea plasa de frustrari, care izbucnesc sub forma de rebeliune. Desi e greu de facut metoda cea mai simpla este de a fi curios si a pune intrebari sa vezi de ce copilul tau are anumite pareri. Insa aveti grija cu subtilitatea copilului.
S-ar putea sa va convinga el de anumite lucruri. Cu deschidere si suport ambele parti au insa de invatat.

Gradinita si baletul au reinceput si sper sa avem experiente la fel de placute si in 2009 ca cele din 2008.


Un an bun va doresc!